Cum să bruiez?...

Actualizare 2 octombrie 2012

Pe site-ul www.adevarul.ro a apărut un articol despre niște tineri care au furat mărfuri dintr-un magazin folosindu-se de un dispozitiv de bruiaj.

Numai prin titlul lui, acest articol poate crea neliniste și confuzie pentru cei care doresc să-și cumpere un sistem de alarmă wireless. Vreau deci să fac niște precizări care să prezinte adevărul așa cum este el, nu doar o știre de senzație.

Stirea pe scurt

Chiar din titlul articolului, redactorul care a scris știrea numește acel dispozitiv de bruiaj "telecomandă". Pe parcursul articolului există insă mențiunea că dispozitivul AVEA DIMENSIUNEA APROXIMATIVĂ a unei telecomenzi, dar nu se știe cu precizie ce anume era.

Există încă o precizare care poate fi foarte ușor ignorată, deși este extrem de importantă: cu acel dispozitiv erau dezafectați senzorii de la iesirea din magazin.

Implicația corectă este următoarea: senzorii cu pricina făceau parte dintr-un sistem antifurt tipic magazinelor, care este compus din emițătoare radio miniatură atașate mărfurilor și un receptor plasat la ieșirea din magazin, receptor care declanșează o alarmă dacă se încearcă scoaterea din magazin a unui bun căruia nu i-a fost înlaturat emițătorul.

Acel emițător este înlăturat de personalul de la casă, în momentul în care se face plata.

Inadvertențele sunt următoarele

Emițătorul folosit ca aparat de bruiaj este numit nejustificat "telecomandă". Acest lucru poate conduce la ideea folosirii unei telecomenzi similare cu cele ale sistemelor de alarmă wireless, eventual cele comercializate de noi.

Ca o paranteză, nu m-ar mira ca acel articol să ducă la o creștere a vânzărilor pe acest produs :) .

Receptorul radio de la ieșire este numit SENZOR. Dacă rolul lui in acest sistem antifurt pentru mărfuri este descris oarecum corect, raportat la sistemele noastre de alarmă denumirea este fundamental greșită! Senzorii noștri sunt, funcțional vorbind, EMIȚĂTOARE radio, nu receptoare.

Comparație importantă

Receptorul sistemulul "bruiat" de hoți este plasat la ieșire, acoperind o suprafață foarte restrânsă (pentru a elimina alarmele false).

Receptorul unui sistem de alarmă wireless este chiar în panoul de control, care poate fi plasat ORIUNDE în interiorul incintei, și acoperă radio ÎNTREAGA INCINTĂ (plus ceva din exterior). Modul de protecție la semnale radio străine este fundamental diferit de cel al sistemului antifurt din articol.

Este incomparabil mai simplu să treci pe langă un sistem de detecție cu rază mică, la ieșirea dintr-o incintă, după ce ai luat ce voiai, și te grabești să părăsești zona, decât să cotrobăi liniștit după bunuri într-o casă dotată cu sisteme de detecție care acoperă practic toată suprafața vizată.

Să admitem că deții o telecomandă similară cu cea a sistemului de alarmă local: problemele NU sunt rezolvate, pentru că "dialogul" radio între telecomenzi și panoul de control este foarte scurt și repetitiv. Emisia și recepția radio durează doar timpul necesar trimiterii unui cod de identificare, și nu ai cum să emiți permanent un semnal valid, peste tot pe unde te plimbi.

Mai simplu spus, pentru a masca semnalul senzorilor, ar trebui să emiți cu telecomanda perfect simultan cu senzorul (sau senzorii) din zona ta, ori de cate ori aceștia trimit semnale, ceea ce este imposibil. Nu știi câți senzori ai "călcat pe bătături", și nici când și cât timp emit.

Sper ca această clarificare sa pună articolul scris pe site-ul ADEVARUL in ADEVĂRATA sa lumină.

Mai jost aveți articolul nostru inițial.


Cum pot bruia un sistem de alarma wireless?...

Ei bine, deoarece am observat vizitatori care au ajuns pe acest site căutând informații despre posibilitatea de a bruia și dezafecta un sistem de alarmă wireless, am să încerc să răspund aici acestei întrebări.

Trecând peste motivația unui asemenea "interes", și aceste persoane sunt vizitatorii noștrii, și merită o atenție specială...

Sistemul radio al alarmelor wireless

Un sistem radio presupune existența a două elemente: emițătorul și receptorul. Ambele elemente trebuie să lucreze pe aceeași frecvență.

În principiu, acordarea pe o frecvență nu este niciodata 100% exactă, deci putem vorbi mai degrabă despre o bandă de frecvențe. Precizia acordării între emițător și receptor se face folosind niște montaje electronice numite filtru trece bandă.

Aceste filtre "taie" orice semnal radio aflat în afara benzii pe care se intenționează comunicarea radio.

Datorită dezvoltării tehnologice, precizia și eficiența fitrelor trece bandă a ajuns aproape de perfecțiune.

Ca să poți emite semnale false, sau semnale care să "mascheze" semnalele legitime, trebuie să cunoști cu cea mai mare exactitate valoarea acelei frecvențe radio. Așa ceva se poate obține doar folosind analizoare profesionale, care sunt mari, grele, și mai ales prohibitiv de scumpe! În plus, pentru a putea lucra cu el ai nevoie de studii de specialitate...

În altă ordine de idei, pentru ca analizorul să citescă o frecvență, trebuie ca aceasta să existe, adică sistemul de alarmă să emită permanent (sau aproape permanent) semnale radio. Ceea ce nu se întâmplă; în așteptare, un sistem de alarmă wireless nu emite nici un semnal!

Dar să presupunem că ai aflat frecvența radio exactă, deși nici un fabricant nu o declară cu precizia necesară ție, prietene, iar să o citești este practic imposibil.

Te vei lovi mai departe de un alt "inconvenient".

Coduri transmise împreună cu frecvența radio

În spatele receptorului radio din panoul de control se află un decodor digital. Funcția lui este aceea de a valida semnalul radio, căutând codul digital primit în baza de date proprie.

Dacă nu găsește nici un corespondent, semnalul radio primit este ignorat, și nu se execută nici o comandă.

Nu te gândi că validarea aceasta înseamnă timp în favoarea ta: acest timp este măsurabil în fracțiuni de secundă!

Dar hai să admitem că:

Te vei lovi de o altă problemă!

Cum lucrează senzorii unui sistem de alarmă wireless?

Alimentați pe baterii, acești senzori (indiferent de tipul lor) emit un semnal radio atunci cand sesizeaza ceva; dar aceasta emisie este de sub o secundă, după care ciclul se reia: o nouă sesizare înseamnă emisia unui alt semnal radio către panoul de control.

Reține, te rog, că fiecare senzor are un cod digital de recunoaștere propriu (ori tu cunoști cel mult un singur cod valid), și lucrează independent de ceilalți senzori, practic nu există o sincronizare. Ceea ce înseamnă că, dacă un senzor emite, celalți sunt în așteptare. În așteptarea ta!

Ideea de baza este aceea că această comunicare radio nu este permanentă, ci "în rafale" foarte scurte: emisie, recepție, validare și... ai călcat pe bec... că nu știi în ce stare e senzorul care "te vede"...

Ultima "soluție"

În final, să presupunem că știi și poți să-ți construiești un emițător de bandă largă, foarte puternic, cu care poți să întrerupi comunicarea radio a sistemului de alarmă. Lucru de care mă îndoiesc sincer, pentru că dacă ar fi așa, ai avea un servici, nu ai umbla la furat...

Acest emițător este masiv, greu, cu o sursă de alimentare puternică și dificil de cărat (mai ales când trebuie sari garduri sau să escaladezi balcoane), și va perturba tot ceea ce înseamnă comunicare radio pe o rază de cel putin 300 de metri.

Ceea ce va atrage în mod cert atenția vecinilor care se uită la televizor, sau vorbesc la telefonul mobil, sau folosesc un router wireless pentru a vedea un film pe Youtube, sau folosesc un kit tastatură - mouse wireless, ș.a.m.d.

Ei vor ști că se întâmplă ceva în apropiere, în timp ce tu nu vei avea certitudinea că emițătorul tău este eficient!

Neplăcut, nu?

Și atunci, te întreb...

În loc să sari un gard și să spargi un geam, nu ar fi mai înțelept să sari într-un autobuz, și să spargi norma pe care ți-a dat-o șeful la serviciu?...

Cuvântul wireless înseamnă fără fir, nu ineficient!

În rest, numai bine, și... bagă-ți mințile in cap!...

Copyright 2005 SC ARIES SA, All rights reserved